Cuvinte..atat de multe..Cuvinte

De ce viata noastra se rezuma de atat de multe ori numai si numai la cuvinte? Avem un cuvant pentru fiece stare,pentru fiecare sentiment,gand,dorinta.Insa de multe ori toate acestea sunt doar..CUVINTE.De ce in loc de acel banal "Neeeata!" nu e o imbratisare,sau macar un zambet? De ce in loc de acel conventional "Multumesc" nu e ceva mai mult? Doar un cuvant ce ar trebui sa exprime o recunostiinta..spus acum si uitat,tot acum. Ne ascundem atat de des in spatele cuvintelor si uitam sa ne traim cu adevarat emotiile,sa ne aratam sentimentele,sa ne realizam gandurile si dorintele. Intr o lume in care acel nu pana demult Magic "Te iubesc","Imi lipsesti","Esti cel/cea mai importanta persoana din viata mea"[indiferent cine ar fi aceasta] a devenit azi ceva aruncat la voia intamplarii,doar pentru ca suna frumos.Fiind sinceri..de cate ori chiar simteam sau gandeam o infima parte din ceea ce spuneam? De prea putine ori.Ne mintim pe noi mai intai de toate si ne pierdem cautand cuvantul perfect..si nu-l gasesim mereu,il inlocuim si nu iese chiar ce ar trebui.De cate ori suntem in stare cu adevarat sa demonstram prin fapte propriile cuvinte? Si e vorba in general de cuvintele care se joaca cu sentimente,relatii de orice gen(parinti,prieteni,indragostiti) sau simple legaturi inter umane.De ce renuntam adesea sa demonstram,sa sustinem prin fapte ca simtim,ca vrem,ca dorim,ca visam,ca putem? Ne rezumam la a spune si mereu avem senzatia ca e de ajuns. Inconsecventa asta naste rupturi..rupe bariere,legaturi,relatii. Azi credeai ca simti..maine nu.Azi vroiai..maine nu,Si lista poate continua.Poate i banal,dar fiecare dintre noi a pus in fata sa cuvinte..sau a primit doar cuvinte.Cand sunt spuse din suflet,poate conteaza..insa conteaza si ce se ascunde in spatele lor.Abia cand nu ne vom mai ascunde in spatele unor simple cuvinte vom fi si noi si cei de langa noi mai fericiti,mai apropiati..Fapte,nu vorbe!:)

Progresul natiunii naste monstrii...

16..intamplari ciudate si-o minune..

16..16..16..Erau defapt 10 intamplarile lui Chilian,insa..lasa le macar o data sa fie 16,oricum pentru fiecare dintre noi au alt numar..Iubirea..ca despre asta-i vorba,din nou..asta este ce ne lipseste sau ne trebuie tuturor pana la urma pentru a fii niste oameni mai buni,mai fericiti intr o lume anapoda.Iubirea..implica siguranta,siguranta pe care ti o ofera persoana iubita,caldura unei imbratisari atunci cand ti e mai greu..ce te retine atunci cand ai vrea sa fugi departe de toate si de toti..acea mangaiere,acea privire ce ti sustine privirea ta pierduta..asta i siguranta.Dar pentru ca iubirea i un sentiment atat de complex..implica si nesiguranta..Nesiguranta intr un viitor impreuna,chiar si unul apropiat..nesiguranta unei tresariri observate..pe care n ai produs o tu..nesiguranta unei tristeti a carui scop nu l stii,nesiguranta unei..indoieli,nesiguranta unei anumite priviri,a unui anumit gest..nesiguranta in orice care nu mai aduce cu voi doi..Si daca siguranta iti ofera liniste..nesiguranta iti deschide in fatza un abis..in care tu,suflet temator,te pierzi usor.Da,nesiguranta e o oarecare neincredere in celalalt..dar si in trainicia unui sentiment pretios pentru tine..e teama ca vei pierde ceva din tine..si da,teama asta uneori nu te lasa sa vezi ce i mai frumos,te face sa pui la indoiala orice,te face sa disperi cautand pretutindeni garantii..dar iubirea nu functioneaza cu garantii,daca nu esti capabil sa crezi in celalalt prin privirea lui sincera sau prin puterea tututor momentelor voastre impreuna,ce le porti oricum tatuate undeva..atunci.alta certitudine n ai sa gasesti sigur,Iubire nu i matematica,nu i stiinta exacta..e sentiment.Oamenii se schimba,sentimentele se schimba,tu insusti te schimbi chiar de nu ti dai seama..Si nu intodeauna schimbarea inseamna rau..dar nici mereu bine.Insa de nu poti retine ceva al vostru..toate oricum se vor schimba.Trebuie sa i curaj..sa crezi..sa poti crede..in trainicia a ceva,fie doar pentru o seara..care stii ca va dura pentru tine o viata...Indrazneste sa crezi,si lasa te purtat de acea magie..

Zile ploioase..

Da da da..aici e vorba de zilele ploaiase,banal huh?..Nu chiar.Te trezesti de dimineata,privesti pe geam,instinct sau speranta ca azi e mai frumos ca ieri? nu conteaza..Conteaza ce vezi..ghici ce.O alta zi in care ploua torential.Brusc nu mai ai chef de nimic..te imbraci robotic,iesi.Uite o parte buna in zilele ploioase,macar aerul e curat,tragi aer in piept si parca te linisteste..Desi cu fiecare picatura parca cineva acolo sus plange,bate vantul si e frig,..altcineva e trist,undeva inima cuiva tocmai a fost franta.Dar ce conteaza,nu?In fine..te grabesti si tu la fel ca toti ceilalti pe langa care treci sa ajungi undeva,repede,asa trecem si prin viata uneori,ca printr o zi ploiasa,grabiti..sa ajungem undeva..dar unde pana la urma..?Treci pe langa sute de oameni.toti au aceiasi expresii triste,stresate,indiferente..toti sunt cineva important pentru altcineva.Nu i vezi,nu mai vezi nimic,decat propriul scop,sa te adapostesti de ploaie,sa ajungi undeva..exact ca in jungla...Oricum..ajungi.Ca`i scoala,munca..chiar nu mai conteaza.Oricum intreaga zi e ratata din start.N ai chef de nimic..ti e frig,un frig de caldura omeneasca inexplicabil,n-ai chef de nimeni,oricum n auzi o vorba buna de la nimeni,te ai certa cu toti si ai pleca in lume,dar nici de asta n ai chef asa ca ti bagi castile in urechi si te consolezi cu ceva muzica,orice numai sa nu mai dai iar ochii cu aceiasi oameni.Gata! ziua s a sfarsit. S a facut seara,te duci acasa..Acum contrar diminetii parca nu te trage nimic sa ajungi acasa,desi e cald si adapost.Iesi in strada si vezi adapostit undeva un biet catel plouat..parca si el are ochii tristi si parca l ai lua acasa.Il privesti cu mila si pleci,iti tragi gluga pe cap..mergi incet..lasi ploaia sa cada.Doar asculti zgomotul picaturilor pe asfalt si te linisteste sunetul ala ce se repeta intr una.E intuneric,liniste..esti tu cu tine.Prea multe ganduri,le lasi deoparte..Iti cauti pacea,dar e in zadar,nu i pe aici..Oare cand vor fi o amintire zilele ploioase?

Momente ce dureaza o viata..

Momente ce dureaza o viata..cati dintre noi nu le am trait aievea desi  nu ne am dat seama poate nici dupa mult timp daca au existat asa cum ne reapar adesea sau au fost doar o reverie intr o dupa amiaza tarzie de vara.Multi dintre noi am trait clipe in care parca intreaga lume s a pus de acord pentru a ne face sa ne simtim cu adevarat speciali,sa simtim macar pentru o clipa adevarata fericire..Acele momente in care intreaga lume se opreste in loc pentru cateva minute lasandu te parca sa i simti pulsul..dar si sa simti totdata ca esti centrul pamantului si cel mai norocos muritor. Oare cat din ceea ce am trait in acele momente este real si cat este produsul unei simple intensificari emotionale? chiar nu conteaza..astea cateva momente iti raman gravate in inima si sunt cea mai frumoasa amintire ce te face adesea sa te intristezi..pentru ce ai lasat in urma..sau zambesti..pentru ca ai fost atat de norocos sa traiesti asa ceva. Cum reusesti sa separi aceste clipe pretioase de toate celelalte amintiri? simplu..sunt cu adevarat putine amintiri ce te pot face sa te simti asa cand iti revin intamplator sau nu in minte..fara sa inchizi ochii revezi scena din afara..simti acelasi parfum in aer pentru o secunda,resimti aceiasi atingere pe piele...acelasi sarut pe buzele arzatoare de o dorinta launtrica inexplicabila..aceiasi melodie..revezi decorul,acelasi/aceiasi om/oameni,acelasi zambet,aceiasi ochi plini de lacrimile pretiasei fericiri..resimti in corp aceiasi febra incontrolata de a retrai in realitate acelasi moment.Superba senzatie..numai ca acel moment..e pierdut pentru totdeauna,o reconstituire n ar reusi decat sa pateze memoria a ceva cu adevarat special..ba nu.Acel moment e pentru totdeauna al tau si al celor ce l au simtit ca tine,ramane tatuat pe suflet..si in fiecare ocazie in care,cu vocea tremuranda si ochi ce ti sclipesc..il povestesti temator,spre a i retrai magia.

Cand soarele apune din nou...

Viata ta se invarte in jurul unei singure persoane si totul e in functie de ea si pentru ea.Vremea devine frumoasa si orice zi mai buna cand o intalnesti..Totul e trist si fara de vreun rost cand iti lipseste si parca o regasesti in blanda adiere a vantului si in fiecare coltisor al lumii tale.Si dintr o data..centru vietii tale isi da demisia..si pleaca.Si tipi,si zbieri,implori..te tangui..ii pare rau si totusi inima-l impinge sa plece.S.a terminat...ramai singur si toata lumea ta o ia razna,nu mai are in jurul cui sa se invarta,nu se mai invarte nici macar in jurul tau si totul se transforma intr un imens uragan de emotii contradictorii.Trece o zi..trec 2,mai multe.privesti in oglinda si vezi o simpla umbra,ce incearca din rasputeri sa zambeasca dar zambetu-i e trist,fad,doar dureroasa amintire a unui zambet adevarat,uitat..Lacrimi? secate..Si vrei putere,cauti putere in orice si in oricine incercand sa te ridici,si nu poti,ti se taie picioarele la propriu de fiecare data cand incerci sa treci peste.Iti amintesti cum il alintai si stii ca cuvantul ala simplu si prostesc este el..iubirea pentru tine este el prin definitie,un sarut este mereu sarutul vostru..Dimineata dupa dimineata aceiasi durere stinsa in piept..ce devine un vulcan adesea sau o furtuna distrugatoare.Tragi aer in piept si incerci sa gasesti un motiv ca in fine sa te ridici de acolo.si iesi...si fiecare lucru iti aminteste,fiecare coltisor spune o poveste,despre o intalnire a carui protagonist erai candva intr o amintire dureroasa deja..un alt loc,revine o privire speciala si un zambet sincer..Privesti oameni si l regasesti in fiecare cate putin..risipit printre alte suflete,il cauti pretutindeni..auzi un cuvant,o melodie sau doar un vers si ti amintesti de vocea lui..ii simti brusc parfumul si incremenesti,parca e permanent cu tine dar nu l poti ajunge.Asa e..traieste in tine si asta nu se va schimba prea curand.Lupti cu tine sa dai afara tot, si ti iese un pic..pana la urmatorul cutit in rana deschisa,ce ti rascoleste iar fiecare parte ramasa intreaga din tine. Absurd..gasesti putere tot in amintirea lui,in acelasi zambet,in aceiasi privire,in aceiasi voce desi acum nu ti mai apartine si te temi ca nu ti va mai apartine vreodata..de aici insa iti iei in continuare puterea si stii,mai presus de orice,ca trebuie sa continui sa existi fiindca si el exista undeva.

O raza de lumina in mijlocul intunericului...

Singura..intuneric..Abis. Cand dintr o data pare ca intrezaresc ceva..departe,cineva se apropie..vine mai aproape..ii simt caldura..imi intinde o mana si mi zambeste.Lupta incepe..sa ma incred acum cand toate lucrurile in care credeam s au naruit? sau sa-l dispretuiesc,sa inchid ochii si sa mi pastrez in mine taina si durerea?..ma uit in jur si realizez ca nu mai am nimic de pierdut,toate au disparut de mult deja....decid sa risc,ii intind mana si ma ridica de jos.Il privesc in ochii si pare ca mi regasesc linistea pierduta..Imaginea mea oglindita in acesti ochi caprui inchisi,frumosi,necunoscuti e ciudata..sunt eu,altfel.Insasi privirea acestor ochi ma schimba,lumina lor ma transforma si mi descopera sufletul..Nu,nu e nevoie de cuvinte.Acest zambet si aceiasi privire blanda sterg incet din mine umbrele triste ale unor memorii de demult,ale une suferinte uitate..Incet,pare ca ma trezesc din imobilitatea resemnata datorata fricii si prind din nou curajul de a dezgoli acea minte umbrita de plasa unor suferinte ascunse si acea inima capturata.Ma prinde de mana si ma strange in brate..imi sterge lacrimile ce curg inevitabil dintr un amalgam de tristete si speranta.Ma strange in brate si ma ajuta sa ma inalt din nou din cenusa unui suflet pierdut,ascuns printre amintiri de demult..sa ma inalt cum n am fost vreodata.Totul e minunat aici insa nu uit sa privesc in jos..spre el.Acum il prind eu de mana si plutim singuri,ca doua suflete inclestate impotriva vantului si a furtunii..Si stiu..sper..ca va ramane aici pentru eternitatea unei clipe macar.