Exista momente in viata cand intreaga lume se intoarce invers...si parca toate lucrurile ce ma inconjurau,la care tineam si pareau reale..par acum ca se prabusesc peste mine si surprinzator..nici pamant sub picioare nu mai am,s-a crapat si el lasandu-ma sa cad..libera.Care i prima senzatie? teama..groaza..vreau sa ma agat de ceva..se rupe,incerc sa ma trezesc din cosmarul cu prapastia pe care fiecare l-a avut macar o data in viata,intr o noapte tarzie din copilarie..si ghici ce? nu e un cosmar..asa ca deschid ochii mari si incerc sa vad ce parasesc in cadere..ce las in urma.Poze vechi..niste voci cunoscute,imagini familiare..rasete,priviri..toate raman in urma,se pierd in ceata unei amintiri nesigure..Ajung la fundul prapastiei,in sfarsit ceva stabil..e intuneric si mult necunoscut..trebuie sa gasesc alte puncte de sprijin,altceva care sa faca lumina sau care macar sa ma ghideze prin intunericul asta.Ma asez,respir..e singuratatea si linistea aia ingrozitoare..plang.adorm.Ma trezesc in patul meu,o alta dimineata.A fost doar un vis urat..dar cobor din pat,ies din camera..mnu.nu a fost un vis urat..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu